„Pescărușul” (UNATC), un zbor lin dar energic printr-un text copleșitor

Al doilea spectacol pe care studenții de la Masteratul de Arta actorului de la UNATC l-au prezentat în FIST 2019 a fost „Pescărușul”, o producție cu o atmosferă aerisită, accentuând individualitatea fiecărui personaj.

Un articol de Cristina Enescu

Prima montare a „Pescărușului”, în 1896, a fost un eșec răsunător, ceea ce l-a descurajat pe Cehov. Dar peste nu mult timp, încă și mai celebră -de fapt de referință în istoria teatrului- a devenit montarea piesei în regia lui Stanislavski din 1898, ceea ce l-a încurajat pe Cehov să continue să scrie, devenind astfel dramaturgul binecunoscut al literaturii și teatrului mondial. Aceasta este una dintre cele mai importante și complexe piese ale sale, un text cu numeroase adâncimi și substraturi, ofertant dar și provocator pentru orice montare. Teatru în teatru, triunghiuri romantice, drame personale, abordarea celor mai cumplite temeri ale artistului, actorului, scriitorului, omului de artă și multe altele din acest text sunt o provocare pe care studenții de la UNATC și-au asumat-o curajos dar și cu multă sensibilitate și cizelare a detaliilor.

Firul narativ principal (al relațiilor și a conflictelor artistice care se țes între patru personaje principale, scriitorul Trigorin, ingenua actriță aspirantă Nina, actrița în amurg de carieră Irina Arkadina și fiul ei, viitorul scriitor Konstantin Treplev) lasă să se întrevadă numeroase alte povești, printre care dezbaterea  (la fel de fierbinte acum peste o sută de ani ca și astîăzi) despre condiția artistului, a scriitorului și a omului de teatru, drama iubirii neîmpărtășite, frământările diferite dar la fel de intense ale celui care aspiră spre glorie și ale celui împovărat de ea, dar și iminenta ei dispariție și dispariția aerului îmbătător al succesului.

Montarea regizată de prof. univ. dr. Tania Filip împreună cu studenții de la Masteratul de Arta actorului este una clasică dar luminoasă, aerisită, fără excese interpretative, gestuale sau scenografice, de vizionat dacă se poate și în afara unor evenimente studențești. Evoluția interpretativă a actorilor reflectă cu destul de multă claritate diferitele frământări, evoluții și trăsături de caracter complexe ale personajelor. La un text atât de puternic și cu multiple nuanțe psihologice, interpretat de studenți încă neavând o îndelungată experiență scenică, exista măcar teoretic riscul unor interpretări excesive, stridente sau prea pline de zel dramatic, ceea ce -cu rare excepții- nu se întâmplă în acest spectacol.

Pe undeva e inevitabil ca acești tineri actori la început de drum artistic să nu își pună ei înșiși întrebările și dilemele personajelor lui Cehov legate de condiția și evoluția artistului și a teatrului, modul cum se definește succesul și implicațiile sale, împletirile inevitabile și imprevizibile ale vieții cu teatrul. Deci, probabil, lucrul la această montare i-a atins și implicat personal pe mulți dintre ei, dincolo de asumarea unor roluri. Rezultatul este că multe dintre roluri sunt interpretate în așa fel încât se naște curiozitatea de a vedea cum vor evolua mai departe acei tineri actori și cum vor dezvolta calitățile pe care le-au pus în acest spectacol.

„Pescărușul” de la UNATC a reușit să atragă publicul în multele subtilități ale textului cehovian, prezentând toate tribulațiile și evoluția personajelor într-o manieră caldă, empatică și totodată proaspătă, cu un amestec plăcut de pasiune și stăpânire de sine.

Spectacolele pe texte clasice, „grele”, ultra-montate în diferite viziuni de către mari regizori, interpretate de studenți la actorie sau actori tineri oferă publicului oportunitatea interesantă și reconfortantă de a gusta arome noi ale respectivelor texte. Un „tratament de întinerire” mentală și spirituală recomandat tuturor spectatorilor de teatru, de ce nu chiar și oamenilor de teatru versați, măcar din când în când.

*

Mai multe informații despre acest spectacol găsiți aici, iar o galerie foto aici.

 

7.7.2019