Marius Manole despre meseria de actor, în dialog cu participanții la FIST 2019

Miercuri, 4 iulie 2019, actorul Marius Manole a stat de vorbă cu studenții facultăților de teatru, într-un dialog moderat de Catinca Maria Nistor, managerul și selecționerul Festivalului Internațional al Școlilor de Teatru. Prin ediția FIST de anul acesta, teatrul tânăr este susținut de Marius Manole alături de regizorul Andrei Șerban și actorul Șerban Pavlu.

Un articol de Corina Dima.

Pe scena Teatrului Metropolis actorul a povestit, cu multă deschidere și umor, despre primii pași în cariera de actor, despre experiențele sale și a răspuns cu entuziasm întrebărilor tinerilor actori.

1. Începuturi. Când a trebuit să aleg încotro o să o apuc în viață m-am uitat în oglindă și am văzut că nu eram cel mai frumos ‚‚reprezentant masculin’’. M-am gândit că trebuie să aleg o meserie în care toate defectele acestea să devină calități.
2. Despre ‚‚te iubesc’’. Mi-am dat seama că în copilărie eu nu am auzit niciodată din gura părinților mei ‚‚te iubesc’’. Nici mie nici ei între ei nu își spuneau. Drept pentru care am crescut cu un mare handicap emoțional. Și atunci am ales o meserie în care să mă iubească lumea, pentru că aveam nevoie de dragoste. Și aveam nevoie de o meserie în care să și pot împărtăși acest lucru cu oamenii, la rândul meu. În esență, cred că am făcut această meserie și o fac în continuare ca să am curajul să spun ‚‚te iubesc’’.

Pentru mine teatrul a funcționat ca o terapie. Și funcționează în continuare ca o terapie.
3. Unde poți face teatru. Am făcut școala la Iași. Nu am vrut în viața mea să ajung la București, nu mi-am dorit niciodată acest lucru. Eu mi-am dorit tot timpul să fac teatru. Teatrul poți să îl faci oriunde vrei tu. Ești fericit când faci teatru acolo unde îl faci.
4. Teatrul ca meserie. Nu m-am pierdut niciodată pe mine. Eu chiar văd teatrul ca pe o meserie. Nu intru în transă când sunt pe scenă, nu mă pierd în decor, nu îmi trebuie timp să ies din personaj.
5. Lucruri făcute altfel. Tot timpul am făcut lucrurile altfel decât le făceau oamenii dar nu pentru că am vrut ci pur și simplu așa mi-au ieșit.
6. Rolurile, la început. La fiecare rol mi se părea că sunt cel mai prost actor, atunci când începeam (‚‚rolul ăsta clar nu o să iasă’’, tot timpul spuneam acest lucru).
7. Despre ‚‚a fi’’ cu bucurie. Varianta câștigătoare a fost să nu pun presiune pe mine deloc. Adică să fiu cât sunt și să mă mulțumesc cu cât sunt, în momentul acela. Și să mă bucur.
8. Despre talent. Netalentat? Cred că toți avem undeva talent.
9. Cum intri pe scenă. Nu știu cum se ajunge la asta… dar cred că 50% din meseria noastră este siguranța cu care intri pe scenă. Că meriți să fii acolo.
10. Despre emoții. Toți suntem vulnerabili, tuturor ne e frică, toți avem emoții. Și acum am emoții, după 25 de ani de jucat.
11. Experiențele. Experiențele pe care le acceptați nu vi le ia nimeni. Chiar dacă critica nu o să vă dea premii, chiar dacă o să fie oameni care o să vă zică că nu a fost bine.
Dar munca pe care tu ai făcut-o, să ajungi la adevărul unui personaj, așa cât ai putut tu, așa cum ești tu, aia nu ți-o ia nimeni niciodată. Rămâne în tine și te construiește pentru mai departe și pentru ce ai de făcut.


12. Feedback. Feedback-ul trebuie luat de la oameni în care ai încredere, oameni cu ale căror principii te întâlnești undeva. Și mai cred că un feedback trebuie dat când cineva ți-l cere, când ai nevoie de el. Mulți oameni nici nu au delicatețea să ofere feedback, mai ales la vârsta voastră.
Poți să ceri feedback și ai nevoie de feedback. Da, dar într-un moment în care poți să îl primești, într-un moment în care ți-l spune cineva într-un fel… faptul că îmi spui că sunt prost, nu mă ajută.
13. Repetiții la rolul principal Richard al III-lea. În prima săptămână când repetam Richard al III-lea cu Andrei Șerban, eram convins că după o săptămână mă schimbă. M-am mirat că treceau zilele și mă tot chemau la repetiții. Am trecut prin stadiul în care într-o zi sau două, nu știam ce să fac cu mâinile… mi se părea că tot ce fac e prost. Și cum respir și cum vorbesc și cum calc, tot mi se părea îngrozitor de prost. Andrei Șerban a observat și m-a întrebat ‚‚nu te simți bine?’’
Ce vreau să spun este că e foarte normal să treci prin așa ceva. Ce trebuie să ai (dar mereu uităm), e să ai răbdare cu tine. Și, mai ales, să fii calm înăuntru, să ai liniștea că într-o zi, vine. S-ar putea să vină, s-ar putea să nu vină.
14. Spectacole proaste. Eu sunt unul dintre actorii care are multe spectacole proaste. Cel mai mult am învățat din spectacolele proaste.
15. Energia spectacolului. Uneori spectacolul este cel care te încarcă pe tine, nu tu pe el.
16. Alegeri, alegeri. Toată viața voastră o să vorbiți despre alegeri. Tot timpul trebuie să alegi la dreapta sau la stânga și niciodată nu știi care e drumul bun. Și tot timpul ți se pare că e drumul greșit cel pe care ai luat-o. Dar, până la urmă, e vorba despre alegeri și de a greși și de a alege corect… este vorba de asumare. Și să fii împăcat cu ce alegeri faci!
Vorbind despre alegerile pe care trebuie să le facem toată viața, Marius Manole a citit poezia ‚‚Simetrie’’ de Marin Sorescu.
17. Sub o stea norocoasă. De când eram mic le spuneam oamenilor că am o stea norocoasă. Și chiar cred că am. Și chiar cred în norocul meu, cred că ce mi-e dat să fac o să fac indiferent de ce-o să zică lumea.
18. Refuzuri, în carieră. Cu refuzul am înțeles că nu este o chestie personală. Când mă duc și nu iau un casting sau regizorul nu mă vrea, înseamnă că nu i-aș folosi, nu are nevoie de mine. Este și normal, într-un fel.
19. Mereu pozitiv și deschis. Marea șansă este să te păstrezi pozitiv și deschis. Bine, poate fi și o dovadă de prostie, să fii tot timpul pozitiv, dar cred că este o ‚‚prostie bună’’.
20. Crede în steaua ta norocoasă! Trebuie să credeți în steaua voastră norocoasă. Să credeți în această meserie și să îi oferiți ce credeți voi că este necesar. Și ea vă va răsplăti.

*

Vedeți aici o galerie foto de la eveniment!

Foto: Dragoș Ivan

5.7.2019