Împăcarea din ,,Povestea celor șapte spânzurați‘’ (St. Petersburg, Rusia)

Spectacolul care a încheiat ,,Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru‘’ (desfășurat în perioada 1-7 iulie 2019, la București), a fost ,,Povestea celor șapte spânzurați‘’ (The Seven Who Were Hanged) de Leonid Andreyev, în regia lui Denni Dennis, pe scena Teatrului Metropolis.

Un articol de Corina Dima

Susținând promisiunea de promovare și încurajare a colaborării dintre diferitele școlile de teatru din Europa, Festivalul își încheie misiunea din acest an având drept invitată cea mai veche instituție și cea mai mare de acest tip din teatru din Rusia (ca spectacol de încheiere).

Textul semnat de dramaturgul rus Leonid Nikolaievici Andreev, lider al mișcării expresioniste din literatura rusă, este pus în scenă sub forma unui spectacol teatru-dans.

Astfel, școala rusă cu tradiție de 200 ani, reușește să păstreze respectul pentru valorile teatrului clasic și totodată să îmbine trecutul cu principiile teatrului contemporan. Prin Sistemul de monitorizare a mișcării, GPS, șapte studenți ai Institutului au explorat timp de trei săptămâni modalități de a transforma nuvela lui Andreyev într-o producție de teatru, la granița dintre mișcare și text și totodată comunicare cu publicul.

,,Povestea celor șapte spânzurați” spune povestea unui ministru ce află despre un plan de asasinare, pus la cale de cinci revoluționari de stânga, pe care îl dejoacă. Textul urmărește soarta celor șapte condamnați la moarte – cei cinci asasini care au eșuat, plus un estonian (ajutor la o fermă) și un hoț violent. În așteptarea execuției prin spânzurare, fiecare dintre cei șapte prizonieri se confruntă cu propria-i soartă.

Spectacolul se deschide într-un mod dramatic, cu cele cinci personaje îmbrăcate în alb, așezate în fața scenei, în linie, ce repetă la unison mișcări interiorizate (și două personaje în spate, cu mișcări diferite).

Muzica pe care se construiește întregul discurs artistic este foarte puternică, este vorba despre ,,String Paths”, semnată de compozitoarea britanico-bulgară Dobrinka Tabakova care a câștigat și o  nominalizare Grammy – Best Classical Compendium pentru această piesă, pentru violoncel solist și orchestră de coarde.

Personajele sunt văzute ca un tot, într-o legătură profundă, parcă un fir invizibil le conectează mișcările. Toți sunt marcați discret, pe brațe, cu niște cruci lungi, semn al osândirii și totodată al împărtășirii aceluiași destin.

Dansatorii urmează parcă un ritual numai de ei știut. După dansul lent la unison mișcările se desfac în planuri individuale. Pentru fiecare palpită ultimele dorințe, ultimele amintiri, în individualitate. Cu toate mișcările diverse, oglinzi ale experiențelor personale, dans-actorii rămân în linie, conectați la întreg. Conectați la ei, la soarta crudă pe care o împărtășesc.

Ritmul continuă fluid și dansul se transformă într-o înlănțuire (artiștii se țin de mână, la propriu și înaintează astfel). Curgerea lină a dansului spre abis este întreruptă de un moment-răscruce: în liniștea sălii (nu se mai aude muzica) dans-actorii se adresează publicului. Unii în șoaptă, alții răspicat sau cu gesturi, cheamă oamenii, cer ajutor, vor sprijin.

Actorii vibrează împreună, la unison, și păstrează cadența curgerii timpului. Un timp spre nemurire. Tinerii artiști surprind în mișcări tensiunea și în tonul vocii, disperarea personajelor.  Disperarea unui viitor tragic.

Acordurile prelungi și triste revin, la fel și pașii cu însemnul ultimului drum. Este ca un ritual de rămas bun. Cu mult alb, ca un cântec de lebădă. Le vezi ochii închiși, apoi siluetele frânte cu mâinile în aer, ca într-o rugăciune. Apoi sunet de clopot. Simți destinul, simți împăcarea.

Mai multe imagini de la acest spectacol puteți vedea aici.

*

Despre spectacol

Titlu: Povestea celor șapte spânzurați

Autor: Leonid Andreyev

Regie: Denni Dennis

Distribuție: Grabar Egor, Zverev Nikolai, Kaminskaya Irina, Kozlovskaya Vladislava, Margalit Anna, Novikova Anastasiia, Shustova Irina.

www.fistromania.ro

 

8.7.2019